Nu voi posta texte patetice, poetice sau patriotarde, nu voi scrie despre clopoțelul care sună cristalin, nici de zarva (normală) din curțile școlilor, niciun cuvant despre “emoțiile” copiilor și ale părinților, bunicilor, mătușilor și afinilor până la gradul patru.
Voi spune doar că, dupa 35 de ani de democrație originală, avem, în sfârșit, un început de an școlar normal – fără discursurile sforăitoare ale politicienilor, fără ipocrizia speech-urilor laudative, fără să ni se spună câtă grijă au politicienii de copiii comunității…
Un an în care autoritățile locale au stat “în banca lor”, fără să se bată în piept cu cărămida mărețelor realizări, fără să le spună părinților și elevilor ce greutăți întâmpină ei și cât de fericită trebuie să fie comunitatea că îi are pe ei, ca pe păduchi, în frunte…
A început școala! Firesc, fără fast gratuit, fără discursuri sterile… Cu flori, cu elevi, cu părinți și dascăli.
Semn de normalitate.
D.I.
