In ultima perioada, a crescut numarul sesizarilor depuse la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, sesizari prin care parintii divortati reclama faptul ca unul dintre parinti, cel la care locuieste copilul, nu permite mentinerea relatiilor personale ale copilului cu celalalt parinte. In confomitate cu noile prevederi legislative privind protectia drepturilor copilului, serviciile publice de asistenta sociala de la nivelul primariilor au obligatia de a oferi consiliere atat copilului cat si parintilor sai, la cererea acestora, in vederea restabilirii si mentinerii relatiilor personale ale copilului. Mentinerea legaturii personale dintre copil si parinti sau alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament reprezint un drept al copilului.
Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului prevede ca autoritatile locale au obligatia de a sprijini parintii in indeplinirea obligatiilor ce le revin cu privire la copil, insa nu era specificata modalitatea in care este monitorizata mentinerea legaturilor personale ale copiilor cu parintii divortati. Legea 257/2013, care aduce modificari si completari legii pentru protectia drepturilor copilului din anul 2004, face referire si la modalitatea in care pot interveni autoritatile in situatiile in care parintele la care copilul locuieste impiedica sau afecteaza in mod negativ legaturile personale ale copilului cu celalalt parinte. Astfel, in cazul in care nu este respectat programul convenit de parinti sau stabilit de instanta judecatoreasca, parintele la care nu locuieste in mod statornic poate cere serviciului public de asistenta sociala sau persoanelor cu atributii de asistentasociala din cadrul Primariei in circumscriptia careia se afla domiciliul copilului, sa monitorizeze relatiile personale cu copilul pentru o duratade panala 6 luni.
Monitorizarea permite reprezentantilor serviciului public de asistenta sociala de la nivelul primariilor sa asiste la preluarea copilului de catre parintele la care nu locuieste in mod statornic, la inapoierea acestuia, sa realizeze intervievarea parintilor, a copilului si a persoanelor cu care copilul locuieste, precum si a altor persoane, in vederea intocmirii raportului de monitorizare.
La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenta sociala poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni; de asemenea, acesta poate recomanda consilierea psihologica a unuia dintre parinti sau a ambilor, precum si o serie de masuri pentru imbunatatirea relatiei personale dintre copil si parintele la care nu locuieste. Raportul de monitorizare se inmaneaza fiecaruia dintre parinti si poate fi folosit ca proba in instanta.