Povestile lor sunt total diferite, insa protagonistii lor au ceva in comun: singuratatea si lipsa afectiunii din partea familiei.
Si pacaliti, si abandonati
Unii au fost pacaliti de rude, sau de apropiati, iar altii de catre proprii lor copii.
In timp ce le promiteau marea cu sarea si ca vor avea grija de ei la batranete, cei care au pierdut agoniseala de o viata cauta, astazi, alinare in strainii care au ajuns sa se ingrijeasca de ei.
Acelasi scenariu de fiecare data, insa cu alti protagonisti- batrani pentru care fiecare zi din viata lor inseamna pretul pe care trebuie sa-l plateasca in schimbul naivitatii lor.
Este vorba despre cativa batrani si tineri care au ajuns in grija statului si asta dupa ce, membrii familiilor lor i-au abandonat sau i-au lasat de izbeliste sub cerul liber.
Cu totii sunt gazduiti in Centrul de Primire in Regim de Urgenta a Directiei de Asistenta Sociala, dela GiurgiuNord.
Aici l-am gasit si pe Gheorghe Tone, un giurgiuvean in varsta de 68 de ani, din comuna Daia.
Este vaduv si are o fata care nu mai stie nimic de ea, de ani buni.
Nu il viziteaza si nici nu vrea sa auda de el. De un an a ramas orb, insa cei din Centru au grija sa nu ii lipseasca nimic.
Primeste trei mese pe zi, beneficiaza de ingrijire de specialitate, consiliere psihologica, dar si de toate medicamentele de care are nevoie.
Ca si el, alti doi batrani, tintuiti la pat, incearca sa gaseasca o speranta pentru ziua ce urmeaza.
Un tata si copilul lui, in varsta de 9 ani, care au fost evacuati din zona Istru, locuiesc acum in Centru. Niciunul dintre ei nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi avut un acoperis asupra capului, Psihologii spun ca fac tot posibilul sa ii ajute pentru a putea depasi cu bine aceste traume.