Amețit de fumul holdelor arse și de miasma fântânilor otrăvite, Comandorul încă mai băjbâie în spațiul aerian al Primăriei, evitând cu succes aplauzele unei aterizări fericite.
Din flotila de aplaudaci de astă vară, doar Costache, Dumitrescu și Muscalu mai aruncă în el cu salve de laude, în timp ce soții Danciu, Meclea sau Peicea și-au luat de mult aplauzele de pe el.
Ezitarea Comandorului nu ține de lipsa unei deprinderi de lucru cu flapsurile unui buget prăpădit și nici de lipsa unei retorici adecvate cu personalul de zbor din direcțiile administrației locale.
Să vă explicam:
Pe 27 septembrie, Anghelescu a fost smuls de la manșa unui avion Extra 300 de acrobație și plasat pe scaunul de Comandor al unui Boeing 747 de linie, cu multe probleme: cu consum măricel, cu defecțiuni la navigație, cu petice pe carlingă, etc.
Ei bine, după aproape o săptămână la manșă – cam 40 ore de zbor, dacă punem și vizitele pe șantierele orașului cu care se lăudă pe la bisericile literar-artistice – Comandorul încă bâjbâie printre aparatura cabinei de pilotaj – trage de manete la întâmplare, apasă mirat pe butoane și învârte curios comutatoarele, cu veselia și inconștiența unui copil care a primit o jucărie nouă.
Vorba aia, în Boeing nu-i ca Airbus, să te dai în jos și-n sus
Nu știm cât de nasol e pentru el, dar însoțitorii de bord, sunt îngrijorati, își fixează centurile de sigurantă, își verifică măștile de oxigen și se pregătesc de impact. Ei sunt singurii care știu deznodământul acestui prim zbor de probă.
Pentru puținii pasageri din spate, toți la clasa economic, e mai simplu: ei încă nu știu de problemele din cabină, dar vor afla curând.
Din păcate, așa se întâmplă când ne alegem piloții dintre pasageri!
ComanDor de ducă