De fiecare dată când apare un episod de agresiune între elevi, o dispută care scapă de sub control sau un caz de umilire în mediul școlar, se arată cu degetul, acuzator, către profesori, directori sau spre școală. Insa, realitatea este mult mai complexă.
Violența, dorința de dominare și tendința de umilire sau marginalizare nu au fost inventate de generația TikTok. Sunt în natura umană de milenii.
Întotdeauna, băieții s-au luat la harță și s-au bătut, în curtea școlii sau în afara ei.
Adolescentele au avut și ele conflicte, rivalități, gelozii sau diferențe de statut social. Uneori, aceste dispute s-au transformat în adevărate păruieli. Copiii au făcut dintotdeauna remarci răutăcioase la adresa altor copii.
La rândul lor, profesorii, de multe ori, au rănit prin cuvinte, elevii. Sunt cazuri în care, directorii de școli au exercitat presiuni sau au umilit cadre didactice. Nimic nu este nou sub soare.
Literatura universală este plină de astfel de exemple. Marii scriitori precum Mark Twain, Charles Dickens sau Marin Preda au descris în operele lor conflicte, umilințe și abuzuri. Așadar, toate aceste tare ale oamenilor au existat înainte ca termenul „bullying” să intre în vocabularul cotidian și să irite pudibonzii.
Consumăm zilnic violență, iar televiziunile, rețelele sociale sau presa scrisă relatează cu voioșie, pe larg certuri și bătăi între influenceri urmăriți de milioane de adolescenți. Tinerii nu mai înțeleg nimic: condamnăm violența sau o promovăm ca model social?
De aceea, să crezi și să susții ca surda pe mormânt că buylingul a fost inventat în secolul XXI, în școlile din Giurgiu, să arunci anatema doar pe dascăli, pe părinți, pe anturaj sau pe sistem, este foarte la îndemână, dar și o dovadă de neînțelegere a fenomenului.
Sigur că problema există, trebuie ținută sub control, dar nu poate fi rezolvată prin căutarea unor vinovați de serviciu sau prin aruncarea răspunderii pe o anumită categorie profesională.
Nu condamnăm inițiativa și încercarea unor părinți, dascăli sau colegi de breaslă – jurnaliști – de a limita fenomenul, însă repet: bullying-ul nu este o anomalie locală și nici nu este inventat în școlile din Giurgiu. Este vorba despre instincte și comportamente care au însoțit omenirea de-a lungul istoriei.
Iar înainte de a arunca anatema asupra unora sau altora, poate că fiecare dintre noi ar trebui să privească mai atent în propria oglindă si să se gândească la cel mai profund indemn la compasiune, iertare si autocritică din istoria omenirii:
„Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra” (Evanghelia după Ioan (capitolul 8, versetul 7).
Iadu Michiduță
