După apariția unei știri care arată stadiul deplorabil în care a ajuns locația de picnic “Poiana Ciucaș”, inaugurată în urma cu un an și jumătate, trepădușii plătiți din bani publici din Primăria Giurgiu, au publicat un drept la replică penibil, acuzându-ne de “informații false și nedocumentate”.
Adică, anal(iștii) din instituție au constatat ei că imaginile au fost trucate? Că bălăriile au fost plasate de noi așa, de-ai naibii, să ascundem băncile și grătarele?
Dacă nu este așa, atunci pentru ce se solicită dreptul la replică? Pentru o constatare a unei stări de fapt? Pentru o realitate de necontestat? Pentru delict de opinie?
Cel/cea care a redactat textul dreptului la replică și cel care a dat liber publicării acestuia, ar trebui să se lase de astfel de practici pupincuriste și descalificante…
Dreptul la replică este o artă care se face cu diplomație și cu știință de carte…
Mai întai, se analizează cu atenție atât faptele descrise într-un articol cât și gradul de tendențiozitate. Abia când se ajunge la concluzia că a acționa prin solicitarea unui drept la replică generează mai multe beneficii decât neajunsuri, se merge mai departe și se redactează textul.
La redactarea textului:
– Se incepe cu informații despre articolul / materialul publicat: când, unde, la ce oră, titlu, autor, preluări, etc.
– Se ia în calcul o formulare respectuoasă, diplomatică, simplă, concretă, convingătoare și se exprimă dorința de a asigura o informare corectă.
– Se poate specifica și cadrul legal în baza căruia se solicită dreptul la replică.
– Se formulează o încheiere pe cât de fermă pe atât de diplomatică, ce are scopul de a asigura publicarea punctului de vedere și totodată de a menține, în continuare, o relație profesională.
In cazul de față, nimic nu a fost respectat. Dar, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere…
A aflat ipochimenul care a redactat dreptul la replică de Dispozițiile art. 49 din Decizia 220/2011, care face referire la condițiile în care se transmite un drept la replică? Evident că nu, altfel ar fi stat pe scaunul lui, jucând Spider Solitaire, fără să iasă ca păduchele în frunte.
Dar, limbricul a ținut neapărat să facă frumos în fața șefului, iar alt limbric, cu veleități de primar, i-a dat liber la publicat.
După ce ne ceartă ca am fi trucat imaginile, alde neica nimeni ne descrie un proiect care se va desfășura în locația respectivă. Fără nicio legătură cu tema știrii publicate de noi.
Cât despre final, acesta este “apoteotic”. Excitația celui care a redactat textul atinge cote paroxistice.
Logoreea verbală îl face să vorbească aiuristic despre perioada 2012 – 2020, amestecând cu făcălețul instutuțional, sferturi de adevăr cu exagerări intenționate, menite să activeze haterii, spunand că municipalitatea nu oferă bani jurnaliștilor pentru laude în anul auster 2025 (mințind prin omitere: câte contracte a avut anii trecuți si cu ce “presari”?) și mărind suma vehiculată până acum, de la 7.000 lei pe lună, la 10.000 lei pe lună, pe care publicația noastră ar fi încasat-o de la municipalitate în alte vremuri.
Drept pentru care ne rezervam dreptul de a cere în instanță “reperarea onoarei”, fix cu diferența de bani, între ce încasam lunar în realitate și suma exprimată într-un comunicat oficial al Primăriei, cum este acest drept la replică. O să constatăm, cu stupoare, cum se abate falimentul peste instituție…
N.R.
Clar și concis: nu publicăm acel penibil drept la replică! Este un text descalificant, care nu ține cont de nicio regulă a jurnalismului și a deontologiei profesionale.
Cei care vor să știe despre ce este vorba pot accesa acest link: https://www.facebook.com/profile.php?id=100063680857743
Ion Diaconescu
