Il pretuiesc si il apreciez pe amicul Florian Tincu, insa doar ca amic… de-un mic si-o bere. Ce nu „imi vine” a aprecia la domnia sa? Scriitura! Aia in care isi pune poalele in cap sau in care pozeaza princiar in deontolog, in detinatorul tuturor secretelor din presa locala, nationala, universala si intergalactica.
Chelul isi pune mana in cap… Mda, se pare ca chiar asa este, pentru ca tata presei locale a sarit ca broasca din lac, strigand ca din gura de sarpe ca in publicatia pe care „precum un melc o duc in spate” i-as fi facut onoarea sa-l… pomenesc. A uitat un lucru: altii se ocupa cu… pomenirile.
Coana mare a presei locale se leaga de mine ca boala de omul sanatos, fara ca vreodata sa scriu ceva despre el, publicatia lui sau contractele lui de publicitate.
Il inteleg. A raspuns doar la comanda… „Scrieti mai si voi, ca uite la asta cum scrie”…
Ceea ce domnia sa nu stie ca stiu, iata ca stiu… cu dovezi, daca tine neaparat.
M-as opri aici. Insa vreau sa-i amintesc domnului cu pricina, ca in presa locala este loc pentru toti (cei care au ceva de spus sau scris), chiar si pentru cei care arunca laturi in colegii pe care vor sa-i… in-lature. Poate, ca de la „inaltimea” pe care s-a cocotat in cei 25 de ani de facut presa isi mai aminteste greutatile pe care le-a intampinat.
Da, este adevarat ca in nici trei ani, Opinia nu isi permite sa se numeasca „trust de presa” – dar cu onestitate spun ca mi-am castigat dreptul sa am… opinii. Drept pe care, indiferent cat ar… combate (la comanda, sunt convins) domnul Tincu nu il poate lua cu japca. Nimeni! Cu toate amenintarile domnului amintit.
In ce priveste „judecata” domnului Tincu, din articolul publicat in prestigiosul hebdomadar pe care-l conduce, si amenintarile directe cu controale sau plecarea mea iminenta de la un post de televiziune, acord circumstante atenuante „amicului” si continui sa cred ca nu sunt „vorbele” lui, ci a fost obligat… de imprejurari sa le astearna pe site-ul ziarului. Maestru al condeiului, acest guru din media locala, deontolog cum il stiu – autorul articolului imbina franturi de realitate cu chestiuni care nu au nicio relevanta (ex: referirile la ipotetice legaturi pe care le-as avea cu anumite personaje din PSD sau niste elucubrante ode pe care le-as inchina lui Valentin Iliescu…). Sunt o serie intreaga de franturi de adevar, imbinate cu imaginatie, recunosc, intr-o poveste demna de romanele SF.
Ce se desprinde din articolul la care fac referire? Ca domnul Florian Tincu a intrat intr-un razboi care nu este al lui. Inteleg ca pe front, locotenentii respecta ordinele pentru a-si pastra gradele, insa de data asta, domnul Tincu si-a gresit tinta. Ordinul era sa se ajunga la altii, insa drumul drept era prea periculos…
Scurt si cuprinzator: cred ca frustrarile si atacurile directe, dintre doua persoane cu nume si prenume, sunt chestiuni care se cer rezolvate barbateste. Pentru cine e barbat!