In ultimele luni a aparut o “moda” sa solicite consumatorii doar”denominarea” si nu clauzele abuzive. Este o perceptie gresita.Denominarea sau invocarea clauzei de risc valutar este tot o clauza abuziva prevazuta de legea 193/2000, modificata.Deci ideal ar fi sa se solicite nulitatea clauzelor abuzive si nu doar denominarea.
Ce sunt clauzele abuzive?
Legea aplicabila: Legea 193/2000 privind clauzele abuzive in contractile incheiate intre consumatori si comercianti, cu modificarile si completarile ulterioare. Domeniu de aplicare: Legea se aplica tuturor contractelor incheiate intre consumatori si comercianti, avand ca obiect vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii. Legea se aplica numai clauzelor care nu au fost negociate individual cu consumatorul.Criteriul fundamental pentru a stabili daca o clauza a fost negociata direct cu consumatorul il reprezinta posibilitatea consumatorului de a influenta natura clauzei. In cazul contractelor standard preformulate sau al conditiilor generale de vanzare(dar fara a se limita la acestea), care sunt, de obicei, redactate in avans si au un continut prestabilit, se instituie o prezumtie relativa in sensul ca acestea contin clauze care nu au fost negociate individual. Evaluarea caracterului abuziv: Potrivit legii, se considera ca o clauza are caracter abuziv in cazul in care creeaza un dezechilibru semnificativ, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, intre drepturile si obligatiile partilor.
Prin urmare, caracterul abuziv se analizeaza in functie de doua criterii:
• criteriul dezechilibrului semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului. De observat ca un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor nu este suficient, ci trebuie ca acesta sa aiba un anumit grad de gravitate. Acest lucru se poate intampla atunci cand clauza acorda comerciantului beneficii sau puteri discretionare ori atunci cand impune in sarcina consumatorului obligatii care-l dezavantajeaza sau riscuri mult prea mari. Nu exista nici la nivel european, nici la nivel national o interpretare a termenului “semnificativ”.
• criteriul bunei credinteEfectele clauzelor abuzive: Legea prevede ca o clauza abuziva, constatata ca atare de consumator sau de organele abilitate, nu va produce efecte asupra consumatorului. In aceasta situatie clauza respectiva va fi considerata nescrisa. Nu se poate vorbi de nulitatea clauzei respective sau a contractului pentru ca interdictia inserarii de clauze abuzive nu are nicio legatura cu validitatea contractului. Contractul este valabil incheiat chiar daca in continutul sau exista clauze abuzive si isi produce efecte.Din interpretarea dispozitiilor legale rezulta ca in cazul in care contractul contine clauze abuzive si isi poate produce efecte dupa eliminarea acestora, consumatorul poate renunta la acest contract.Consumatorul poate solicita rezilierea contractului, cu daune-interese, daca, dupa eliminarea clauzelor abuzive, acesta nu-si mai poate produce efectele.
Lista clauzelor abuzive:
Sunt considerate abuzive acele prevederi contractuale care:
1. dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract;
2. obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului;
3. obliga consumatorul sa isi indeplineasca obligatiile contractuale, chiar si in situatiile in care comerciantul nu si le‐a indeplinit pe ale sale;
4. dau dreptul comerciantului sa prelungeasca automat un contract incheiat pentru o perioada determinata, prin acordul tacit al consumatorului, daca perioada limita la care acesta putea sa isi exprime optiunea a fost insuficienta;
5. dau dreptul comerciantului sa modifice unilateral, fara acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor si serviciilor care urmeaza sa fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;
6. dau dreptul comerciantului sa constate unilateral conformitatea produselor si serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;
7. dau dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale;
8. restrang sau anuleaza dreptul consumatorului sa pretinda despagubiri in cazurile in care comerciantul nu isi indeplineste obligatiile contractuale;
9. obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant;
10. restrang sau anuleaza dreptul consumatorului de a denunta sau de a rezilia unilateral contractul, in cazurile in care: comerciantul a modificat unilateral clauzele prevazute la pct. 5; comerciantul nu si‐a indeplinit obligatiile contractuale; comerciantul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe in cazul denuntarii unilaterale;
11. exclud sau limiteaza raspunderea legala a comerciantului in cazul vatamarii sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei actiuni sau omisiuni a comerciantului privind utilizarea produselor si serviciilor;
12. exclud dreptul consumatorului de a intreprinde o actiune legala sau de a exercita un alt remediu legal, solicitandu‐i in acelasi timp rezolvarea disputelor in special prin arbitraj;
13. permit in mod nejustificat impunerea unor restrictii in administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte parti din contract;
14. dau dreptul comerciantului sa transfere obligatiile contractuale unei terte persoane ‐ agent, mandatar etc. ‐, fara acordul consumatorului, daca acest transfer serveste la reducerea garantiilor sau a altor raspunderi fata de consumator;
15. interzic consumatorului sa compenseze o datorie catre comerciant cu o creanta pe care el ar avea‐o asupra comerciantului;
16. prevad ca pretul produselor este determinat la momentul livrarii sau permit vanzatorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creste preturile, fara ca, in ambele cazuri, sa acorde consumatorului dreptul de a anula contractul in cazul in care pretul final este prea mare in raport cu pretul convenit la momentul incheierii contractului;
17. permit comerciantului obtinerea unor sume de bani de la consumator, in cazul neexecutarii sau finalizarii contractului de catre acesta din urma, fara a prevedea existenta compensatiilor in suma echivalenta si pentru consumator, in cazul neexecutarii contractului de catre comerciant;
18. dau dreptul comerciantului sa anuleze contractul in mod unilateral, fara sa prevada acelasi drept si pentru consumator;
19. dau dreptul comerciantului sa inceteze contractul incheiat pentru o durata nedeterminata fara o notificare prealabila rezonabila, cu exceptia unor motive intemeiate.
Ce este denominarea?
Denominarea este procedeul prin care se reduce valoarea nominala a unor insemne monetare. Procedeul este numit popular si „taierea zerourilor”. Acest lucru se practica atunci cand sumele de bani devin foarte mari in valoare absoluta, datorita inflatiei. Denominarea nu trebuie confundata cu stabilizarea monetara, care este o actiune de stopare a inflatiei ce presupune incetarea emisiunii de sume banesti excedentare si eliminarea surplusului de bani din circulatie. In timp de denominarea este o simpla operatiune aritmetica, stabilizarea este o masura cu efecte mai profunde, insotita de obicei de interdictia de a schimba sume de bani in noua moneda peste o limita stabilita de lege.Leul romanesc a trecut prin mai multe etape de stabilizare (o asa-numita „reforma monetara”) imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial in 1947 si 1952 care au saracit populatia si au creat un lant de sinucigasi datorita desfasurarii acestui proces peste noapte, fara masuri elementare de protejare a valorii relative.La 1 iulie 2005, dupa 15 ani de inflatie ridicata, leul a fost denominat, astfel incat 10.000 de lei vechi (simbol bancar ROL) au devenit 1 leu nou (simbol bancar RON). Turcia a trecut la inceputul anului 2005 printr-o denominare. Rusia a trecut in 2006 printr-o denominare, reducandu-se trei zerouri.
Ce este denominarea ca si clauza de risc valutar?Ce putem obtine?
1. Stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pentru toata perioada contractului.
2. De asemenea, va cere denominarea in moneda nationala a platilor, pe principiul din regulamentul valutar ca pretul marfurilor sau al serviciilor se plateste in moneda nationala in contractele dintre rezidenti.
Persoanele vizate
Cei care au credite in CHF stiu ca au incheiat contractele la 1,7 – 2,2 lei/CHF, iar acum au de platit dublu (3,6-4,1 lei/CHF) pentru aceeasi cantitate de moneda, plus comisioanele de schimb valutar, din leu in euro si din euro in CHF. Francul elvetian a fost si este o moneda exotica pentru Romania, periculoasa pentru debitori in perioade de criza economica, intrucat toti detinatorii de fonduri se refugiaza in depozite exceptionale in CHF, cu consecinta hiper-valorizarii acestuia.Clauza de risc valutar este o clauza abuziva, intrucat determina un dezechilibru major in relatia dintre parti – toate consecintele negative ale variatiei cursului sunt pe capul consumatorului, ducandu-l la ruina, in timp ce banca este scutita total de aceste consecinte negative. Nici macar un curs pozitiv pentru consumator nu inseamna un avantaj pentru acesta, intrucat prin alte clauze abuzive din contract, de genul dobanzilor variabile sau al comisionului de risc/administrare, banca este la adapost si de aceste consecinte negative. Or, legislatia protectiei consumatorului considera fara efect o clauza abuziva.
Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU