Oraș mic, oameni puțini, lume multă – ceea ce se traduce prin viteză mare de transmitere a știrilor și zvonurilor, pe cale orală.
Iar cum știrile se răspândesc mai rapid decat covidu’, m-au oprit câțiva pe stradă să mă întrebe dacă știu…
Ce să știu?
“Cum dom’ne, ce? Băiatu’ lu’ Iliescu a revenit în oraș și dă lovele în numele lu’ Anghelescu, înțelegi?”
OK, și poliția? Ați reclamat?
“Care poliție dom’ne, că ăia îi păzește, e oamenii peneleului. Presa, nimic, nimic? Ce păzește?”
Ce dracu’ să păzeasca, îmi spun în gând, oile, democrația, respectarea legii…
Alt personaj îmi povestește cu lux de amănunte cum se întâmplă tărășenia, că știe el de la cineva care a și cheltuit “ăia doo milioane”.
“Pe Tineretului, bre. Bate la ușa lu’ ăia care îi cunoaște, da’ nu el bate, cică unul cu luminițe, beculețe sau nuș’ cum îi zice, și cu oamenii lui. Cică au fostără și pe Ghizdarului și în Rudari… Eu mă oftic că n-a trecut și pe la mine, că am și eu nevoie de un bănuț cinstit. Da’ după vot ne mai dă ceva, că așa auzii că spune unii?”
Nu știu domnule, habar n-am…
Alții spun că euroii ar fi fost schimbați la o casă de schimb valutar din Capitală, ai cărei angajați ar și-ar fi bulbucat ochii când au văzut așa sumă mare schimbată, numai în bancnote de-o sută de lei… Dar naiba mai știe să discearnă care e adevăr și care e fabulație, cu atatea tehnici de manipulare în această campanie.
Chestiunea e că am un déjà vu. Fix așa s-a întâmplat și în 2012.
Am trăit si în 2008 teroarea clanurilor care păzeau secțile de votare cu sacoșe de bani.
Am fost amenințat în 2004 să fiu atent pe ce parte merg copii mei la școală… Am fost urmărit și amenințat și la alegerile locale din 2008. In 2012 un killer a venit la mașina mea și mi-a arătat tatuajele și bratul cât o pulpa de porc. Recunosc, m-a impresionat, mi-a fost frică, și atât… In 2016 a fost mai calm, rețelele de socializare erau pline de articole cu “miliardele cu care îmi înfundam buzunarele…”
D-aia spun că am un déjà vu, cum că s-au reactivat umbrele lui Ilici care și-au pus… beculețe, să ajungă din nou la… butoane.
Iadu Michiduță
