Datele primite de la Statistica, privind rezultatele preliminarii ale recensamantului din toamna anului 2011, sunt inspaimantatoare pentru municipiul si judetul Giurgiu. Suntem mai putini, mai saraci si mai umili… Suntem mai putini cu 50.000 de locuitori (pierduti in 20 de ani), la nivel de judet, iar ponderea „pierderilor” o detine municipiul – cu aproape 20.000 de locuitori mai… sarac.
Cat despre nivelul de trai, despre conditiile de viata, ei bine, aici stam si mai rau… Este evident ca ca la Giurgiu, problema băilor e catastrofală. 61,2% dintre locuinţe nu au baie sau canalizare, ceea de inseamna ca giurgiuvenii despre care facem vorbire (fie ca sunt de la tara sau de la oras), se tin de parul wc-ului din fundul curtii, fie vara, fie iarna…
Haideti sa vedem cum suna anuntul de la statistica:
„Dotarea locuinţelor cu baie este mai redusă, numai 38,8% din totalul acestora deţinând o baie în interiorul locuinţei. Discrepanţa dintre categoriile de localităţi este mare, 76,3% dintre locuinţele înregistrate în municipii şi oraşe şi doar 24,2% dintre cele aflate în comune dispunând de baie în interiorul locuinţei. În Municipiul Giurgiu, 83,1% din totalul locuinţelor convenţionale dispun de baie în interiorul locuinţei”.
79,7% dintre locuitorii judetului nu dispun de încălzire centrală (centrală proprie sau termoficare) şi se încălzesc,, cel mai des, cu lemne, semn că nu doar Verestoy Attila sau Gheorghe Flutur pot fi bănuiţi pentru jaful din păduri, ci şi mitocanii ca ei dar de condiţie socială mai joasă şi, evident, motivaţi de alte nevoi.
Asadar, procentul de subdezvoltare, mai ales în zona rurală, e uriaş şi explică clar diferenţele de gândire şi de comportament…
Sigur ca, principalii vinovaţi sunt oamenii care administrează ţara si strict pentru Giurgiu, judetul sau municipiul, reprezentanţii politicienilor în teritoriu, iar vina finală se opreşte în dreptul a câtorva zeci, poate sute de oameni care se perindă (ba unii par a fi perpetuu la putere) în conducerea politică şi administrativă a judetului.
Interesul lor a fost întotdeauna să păstreze zone cât mai mari în subdezvoltare pentru a le putea controla şi manipula mai uşor, iar rezultatele acestei politici se văd acum limpede în destructurarea socială şi instituţională, lipsa de reacţie la orice stimul şi mai ales gradul înspăimântător de înapoiere al majoritatii populatiei, care stau ciu capul plecat si cu basca in mana in fata politrucilor care-i conduc.
Evident ca din lista de responsabili nu trebuie scoase chiar victimele acestei stări de fapt, oamenii care preferă să ştie că sunt sprijiniţi de stat, sau care aşteaptă ca administraţia să facă totul pentru ei, în vreme ce îşi aşteaptă alocaţia şi nu încearcă deloc să-şi îmbunătăţească viaţa atunci când se poate.