Un principiu vechi de peste 2000 de ani spune ca “nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii”. Intr-un stat de drept, cum este Romania, acest principiu este stalp de rezistenta. Sau mai precis, ar trebui sa fie.
Ne confruntam astazi cu un exces de legiferare care arunca in aer toate principiile de drept. Cine e de vina? Poate fi globalizarea, timpul care trece intr-un ritm accelerat, dar si pasiunea pentru subminare – expresie a lipsei de moralitate care aspecteaza de peste 2 decenii clasa politica romanesca.
Este vorba despre prerogativa de legiferare de care uzeaza Guvernul Romaniei si care de multe ori imbraca forma abuzului, fiindca modalitatea de legiferare excesiva a executivului este expresia unei subminari nu doar a puterii legislative, ci chiar a statului de drept.
8 decembrie este ziua Constitutiei Romaniei insa, nu odata pe an ar trebui sa ne aducem aminte ca avem o lege suprema, care se cere respectata la modul superlativ, ci ori de cate ori Guvernul, abuzand de prerogativa de exceptie legifereaza excesiv si fara motivarea urgentei pe calea ordonatelor.
Curtea Constitutionala, creatie a Constitutiei Romaniei, are misiunea sa supravegheze la suprematia Constitutiei.
Exercitand un control de constitutionalitate chiar apriori, adica inainte de promulgarea legilor de catre Presedintele Romaniei, Curtea Constitutionala este factor decisiv in procesul legislativ, in sensul ca poate cenzura prin acest control derapajele de la legea suprema in stat. Curtea Constitutionala nu poate adauga si nici abroga texte de lege, nu poate legifera. Marele castig ramane puterea de a semnaliza derapajele pe calea unor hotarari si decizii care sunt obligatorii.
Cine are abilitatea sa sesizeze Curtea Constitutionala pentru neconstitutionalitatea unei legi? Potrivit art. 146, lit. a, din Constitutia Romaniei, nu doar Presedintele tarii are aceasta putere. Pot sesiza in egala masura Avocatul Poporului, Inalta Curte de Casatie si Justitie, oricare dintre presedintii celor 2 camere, un numar de cel putin 50 de deputati si 25 de senatori. Putere de autosesizare, Curtea Constitutionala o are numai asupra initiativei de revizuire a constitutiei.
In acest abuz de uz legislativ, pe care abilitatii nu il semnalizeaza si Curtea Constitutionala nu-l “amendeaza”, eroarea de drept exista, nu are cum sa nu existe. Sa dam vina pe timpul care trece intr-un ritm de dinamita si care ne impiedica sa fim la curent cu tot ce se legifereaza, este o solutie, dar nu e cea mai sanatoasa.
Eficient ar fi sa-i monitorizam atent pe cei mandatati sa ne reprezinte, fiindca legiferarea in exces a executivului nu este o performanta a democratiei romanesti. Dimpotriva. Astazi, intr-o sala de judecata, intr-un stat de drept, bazat pe impartirea puterilor, ni se opune inca cu o autoritate imposibil de combatut, principiul vechi de peste 2000 de ani: nemo censetur ignorare legem.
Av. Simona Gheorghe