Dupa episodul cu retinerea primarului din Izvoarele – Alin Banica – reprezentantii partidelor de care acesta a fost atasat in ultimii ani, au initiat un cor al bocitoarelor, pe care l-au dat pe volum maxim a doua zi dupa… retinere…
Lasam deoparte greseala impardonabila de pe un site “galben” (ca sa citez din clasificarile facute de “scriitiorul” site-ului), cand aparea o urare cinica de… “la multi ani” chiar in momentul in care Alin Banica avea”bratari” la maini…
Pe vremuri, in mahalale era la moda o melodie – Jana – in care se deplangea soarta cruda avuta de o domnisoara care a decedat “de ftizie”, iar cotregiul funerar, cei care o jeleau era format din toata suflarea mahalalei… “Plangea caii de la dric, plangea ultimul calic…”, sunau versurile cantecelului de mahala…
Aceeasi impresie de cor al bocitoarelor am avut-o si zilele acestea, cand la doua conferinte de presa – PNL si PLR – personaje politice altfel onorabile, s-au intercut (separat) in osanale si laude la adresa celui retinut… Momente care mai degraba au avut efectul unui necrolog, a unei “cafteli” din curtea scolii… Liberalii vorbeau de “primarul nostru”, iar peleristii ne spuneau ca… “daca era sa nu se intample, ar fi fost al nostru”…
O incercare zadarnica de arogare a unor sentimente (pe care nu le negam), dar care nu credem ca isi aveau rostul in conferinte de presa care se vor informative si nu… “lamentabile”.
N.R. Sigur ca nu este o intamplare fericita care i se poate intampla cuiva, intr-o tara in care traim vremuri mai mult decat penibile… Insa cu atat mai mult, avem pretentia de la oamenii politici (mai mult sau mai putin implicati afectiv sau oricum altcumva) sa aiba o atitudine demna, dar in spatiul personal, nu in cel public. Altfel, atitudinea lor poate fi interpretata ca – iertat fie-ne termenul – fariseism…