CJUE. Credit de consum. Sarcina probei privind neexecutarea obligatiilor referitoare la informarea precontractuala nu poate reveni consumatorului.Sarcina probei revine celui ce face o afirmatie in fata instantei. Rasturnarea sarcinii probei SE FACE DOAR IN ACESTE DOSARE IMPOTRIVA BANCILOR. Este foarte important pentru ca se vor administra probele bancilor care sunt inutile in raport de contract.
Dispozitiile Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretate in sensul ca:
– pe de o parte, se opun unei reglementari nationale potrivit careia sarcina probei privind neexecutarea obligatiilor prevazute la articolele 5 si 8 din Directiva 2008/48 revine consumatorului si,
– pe de alta parte, se opun posibilitatii ca, din cauza unei clauze standard, instanta sa fie obligata sa considere ca consumatorul a recunoscut deplina si corecta executare a obligatiilor precontractuale care ii incumba creditorului, aceasta clauza determinand astfel o rasturnare a sarcinii probei privind executarea obligatiilor mentionate de natura sa compromita efectivitatea drepturilor recunoscute de Directiva 2008/48.
Articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat, pe de o parte, in sensul ca nu se opune ca evaluarea bonitatii consumatorului sa fie efectuata doar pe baza informatiilor furnizate de acesta din urma, cu conditia ca informatiile respective sa fie intr un volum suficient si ca simple declaratii ale consumatorului sa fie insotite de inscrisuri justificative, si, pe de alta parte, in sensul ca nu impune creditorului sa efectueze controale sistematice ale informatiilor furnizate de consumator.
Articolul 5 alineatul (6) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat in sensul ca, desi nu se opune ca creditorul sa furnizeze explicatii corespunzatoare consumatorului inainte de a fi evaluat situatia financiara si nevoile acestuia din urma, este posibil ca evaluarea bonitatii consumatorului sa impuna o adaptare a explicatiilor corespunzatoare furnizate, care trebuie comunicate consumatorului in timp util, anterior semnarii contractului de credit, fara sa dea insa nastere obligatiei de a intocmi un document specific; a concluzionat CJUE in hotararea pronuntata joi, 18 decembrie 2014, in cauza C 449/13.
Articolul 5 din Directiva 2008/48, intitulat „Informatii precontractuale”, prevede la alineatul (1) primul paragraf si la alineatul (6):
(1) Cu o perioada rezonabila de timp inainte ca un consumator sa incheie un contract de credit sau sa accepte o oferta, creditorul si, unde este cazul, intermediarul de credit furnizeaza consumatorului, pe baza termenilor si a conditiilor de creditare oferite de catre creditor, precumsi, daca este cazul, a preferintelor exprimate si a informatiilor furnizate de catre consumator, informatiile necesare care sa ii permit consumatorului sa compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informata cu privire la eventuala incheiere a unui contract de credit.
Aceste informatii, furnizate pe hartie sau pe alt suport durabil, sunt furnizate prin intermediul formularului «Informatii standard la nivel european privind creditul de consum» care figureaza in anexa II.
Se considera ca creditorul a respectat cerintele de informare prevazute la prezentul alineat si la articolul 3 alineatele (1) si (2) din Directiva 2002/65/CE in cazul in care a furnizat «informatii standard la nivel european privind creditul de consum».
(6) Statele membre se asigura ca creditorii si, unde este cazul, intermediarii de credit ofera consumatorului explicatii corespunzatoare, pentru a i permite sa evalueze daca contractul de credit propus este adaptat la nevoile sale si la situatia sa financiara, unde este cazul, prin explicarea informatiilor precontractuale care trebuie furnizate in conformitate cu alineatul (1), caracteristicile esentiale ale produselor propuse si efectele exacte pe care le pot avea asupra consumatorului, inclusiv consecintele neplatii din partea consumatorului.
Statele membre pot adapta modul si masura in care se acorda asistenta, precum si identitatea partii care o acorda, la circumstantele speciale ale situatiei in care este oferit contractul de credit, la persoana careia ii este oferit si la tipul de credit oferit.”
Articolul 8 din aceasta directiva, intitulat „Obligatia de a evalua bonitatea consumatorului”, prevede la alineatul (1):„Statele membre se asigura ca, inainte de incheierea unui contract de credit, creditorul evalueaza, atunci cand este cazul, bonitatea consumatorului pe baza unui volum suficient de informatii obtinute de la consumator si, daca este necesar, pe baza consultarii bazei de date relevante.
Statele membre a caror legislatie prevede obligatia evaluarii bonitatii consumatorilor de catre creditori, pe baza consultarii bazei de date relevante, pot mentine aceasta obligatie.” Bancile sunt obligate sa faca dovada informarii clientului asupra produsului cumparat.
Directiva 2008/48/CE prevede ca banca este obligata sa furnizeze informatii precontractuale unui client care intentioneaza sa contracteze un credit, inainte ca acesta sa semneze contractul, astfel incat clientul sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza. De asemenea, banca mai are obligatia de a pune la dispozitia clientului o fisa de informatii standard la nivel european privind creditul de consum si sa verifice bonitatea clientului.Important! Dispozitiile directivei nu stabilesc norme referitoare la sarcina probei si la mijloacele de proba privind executarea obligatiilor care ii revin bancii.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit printr-o hotarare in cauza C-449/13, ca bancii ii revine sarcina de a dovedi ca si-a executat obligatiile precontractuale de informare a clientului, precum si de verificare a bonitatii acestuia, se mentioneaza intr-un comunicat publicat pe site-ul institutiei.Decizia CJUE vine in conditiile in care o instanta din Franta a sesizat Curtea cu cateva intrebari preliminare in doua litigii. Bancile sunt obligate sa ofere clientilor informatii si sa verifice daca acestia pot sa plateasca imprumutul, inainte de semnarea contractului de credit, dupa cum prevede o directiva europeana. Indeplinirea acestor obligatii precontractuale trebuie dovedita de banca, si nu de catre client, pentru ca el nu dispune de mijloacele cu care sa demonstreze acest lucru, se mentioneaza intr-o hotarare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, publicata joi.Directiva 2008/48/CE prevede ca banca este obligata sa furnizeze informatii precontractuale unui client care intentioneaza sa contracteze un credit, inainte ca acesta sa semneze contractul, astfel incat clientul sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza.
De asemenea, banca mai are obligatia de a pune la dispozitia clientului o fisa de informatii standard la nivel european privind creditul de consum si sa verifice bonitatea clientului.
Avocat Coltuc Marius Vicentiu
avocat@coltuc.ro