Nu am avut răbdarea să urmăresc firul logic al noului challenge de pe facebook – “de a aduce zâmbetul pe buzele unor familii mai putin norocoase cu ocazia Crăciunului”. Am urmărit doar logica, iar rezultatul este trist și dezamăgitor.
Dacă despre oamenii de afaceri angrenați în această prosteală pot spune că îi admir sincer, despre politicieni nu pot spune același lucru.
De 34 de ani, pentru clasa politică sau administrația locală (formată tot din politicieni), există oameni săraci, fără posibilități financiare, bătuți de soartă, doar de Crăciun, de Paște și din 4 în 4 ani, la alegeri. Ori aici este cinismul: cei care i-au adus pe sărmani în această situație își recunosc cumva vina și speră că își pot spăla păcatele rupând cele mai ieftine marketuri (CCC, S’nsay, Pepco & co.) întru umplerea mațului poporului sărman și iertarea păcatelor îmbuibaților neamului…
Istoria recentă ne-a demonstrat că le și merge șmecheria asta. La câtă sărăcie este în orașul și județul ăsta, la procentul extrem de ridicat al analfabetismului funcțional, provocarea cinică păcălește săracii cu duhul, care nu fac diferența între cinism, sarcină de partid sau, de ce nu, sarcină de serviciu.
Pentru că d-aia sunt plătiți cu salarii mult peste media pe țară politicienii și cei din administrație, să facă zilnic ceva pentru ca cei din comunitate să traiasca mai bine, să beneficieze de un minim de bunăstare.
Altele sunt provocările pe care ar trebui să le posteze permanent oamenii politici:
“Il provoc pe primarul X să asfalteze, să ofere facilități investitorilor… Il provoc pe deputatul sau pe senatorul Y să inițieze un proiect de lege care să nu mai cocoșeze micii intreprinzători pentru ca politicienii să aibă parte de alte și alte măriri de salarii”, etc…
Altfel, provocările care au împânzit de câteva zile rețelele sociale sunt penibile și cinice, seamănând al naibii de mult a sarcină de partid și campanie electorală.
Ion Diaconescu