Candidatul independent Nicolae Barbu – in cartierul Istru

Candidatul independent Nicolae Barbu – in cartierul Istru
Candidatul independent Nicolae Barbu – in cartierul Istru

Ghetoul de la Istru, zona cea mai saraca a municipiului, este pecinginea de pe obrazul administratiei locale. Aici, saracia roade din oameni, iar cine trece prin zona, este imposibil sa nu traiasca un sentiment de nedumerire, uimire si teama in acelasi timp. Liota de copii flamanzi nu-ti dau pace, iar… galagia te ia cu ameteala… Candidatul Independent Nicolae Barbu a avut curajul sa intre in zona, sa stea de vorba cu oamenii, sa le dea o raza de speranta pentru mai bine. Timp de aproape doua ore, aspirantul la postul de primar, le-a explicat locuitorilor din zona ca puterea este in mainile lor, si ca ei sunt cei care, prin vot, isi pot cladi un viitor mai bun. Prin schimbarea pe care o pot produce la 10 iunie, in administratia locala, care de ani de zile i-a ignorant total. Unii dintre cetatenii de acolo au avut curajul sa vorbeasca, altii au telefonat urgent la “personae importante din Primarie” sa dea raportul…

„Ceea ce ne trebuie noua aici sunt locuri de munca, pentru ca traim ca vai de noi, din mancarea de la cantina saracilor. E greu, e tare greu, noi v-am vota, domnule Barbu, cu conditia sa nu uitati si dumneavoastra de noi, asa cum au uitat si altii care ne-au promis destule” – locuitor zona Istru.

„Ne e greu, nu avem apa, nu avem curent, nu avem caldura. Traim din fierul vechi pe care il mai luam de ici-colo, si il vindem. Asa mai punem o paine pe masa la copiii nostri. Stam cate cinci – sase, chiar mai multi intr-o camera. Ne-au spus pana acum ca or sa faca si blocurile astea, dar cred ca murim noi si blocurile nu se mai fac… Avem nevoie de apa, avem nevoie de conditii mai bune de trai.” – rrom locatar al ghetourilor Istru.

„Sa ne scoateti tiganii de aici, ca ne-au terminat! Nu mai putem sa stam noaptea linistiti. Se bat, fac scandal, copiilor le e frica sa se mai joace pe afara” – Vasilica Voicu, locatara a blocurilor Istru.

„Eu nu vreau nimic altceva decat un loc de munca. Am 42 de ani, am lucrat la spatii verzi, la ADP, dar m-au dat in somaj. Am terminat si somajul, nu mai am din ce trai. M-am saturat sa ma tot duc la vecina sa ii cer trei lei, cinci lei, pentru paine. Copiii trebuie sa mearga la scoala, si acolo trebuie bani…” – Marcela Mirea, locatara zona Istru.

Un comentariu

  1. 20 de ani am lucrat la patron.impozitele si taxele locale imense plus multe alte neimplicari ale consiliului local giurgiuvean in sprijinirea investiorilor care mai erau pe aici au dus la renuntarea lor de a mai avea o afeacere in giurgiu , mergand in alte judete .cum sa votez eu domnule primar iliescu cu dumneavoastra. cand eu insu-mi acum 4 ani v-am votat si nu am reusit sa-mi spun pasurile dvs.

Comentariile sunt inchise