Cateva luni dupa campania pentru alegerile locale, menestrelii lui Lucian Iliescu au plans si au facut calcule peste calcule. Au vrut renumararea voturilor, contestarea alegerilor… Nu le venea sa creada ca „giurgiuvenii mei” nu l-au mai votat pe Imparat. Totul a culminat cu un pupincurism gretos, in cateva publicatii locale, care, cu lacrimi in ochi si cu glascioarele gatuite de emotie, ne anuntau ca Iliescu vine la un post de televiziune, si ca tot giurgiuveanul se uita cu dragoste si cade in extaz. Mai ziceau gujbetii, ca el nu ne-a uitat, si nici noi nu l-am uitat, ba chiar am inceput sa-l regretam.
Presupunand ca ar fi fost asa… De ce nu a avut Iliescu sange in instalatie, sa-si ia revansa si sa ii demonstreze lui Barbu si celorlalti detractori, ca este inca iubit de giurgiuveni, care nu l-au vrut primar, dar il vor deputat sau senator? Venea in fata poporului, cu pieptul dezgolit ca Andri Popa si batea cu pumnul in pieptu-i de arama: Bai giurgiuvenii mei, vreau sa ma fac deputat (sau senator, dupa caz). Votati-ma sa ii demonstram lu’ Barbu ca la locale a fost un… accident nefericit, si ca n-ati stiut ce faceti…
De ce s-a dus intr-un colegiu care-i este peste mana – si fie vorba intre noi, in care nu e atat de iubit pe cat spera el si il asigura gorobetii de langa el.
Aproape ca am curaj sa dau un pronostic, ca nu va castiga colegiul II de Senat…
Revenind la oile noastre, imi poate raspunde vreunul dintre cei care-i ridicau statuie si osanale, de ce nu a vrut sa-si ia revansa? Daca tot il iubesc de nu mai pot, giurgiuvenii?
imparate luminate cu multe kile de kkt in spate,vazusi tu ce-i urai eu lui bulangiu? e valabil si pentru tine,LA PENSIE BAI ACRITURA COMUNISTA!!!