Luni, 29 decembrie, a avut loc ultima sedinta extraordinara a Consiliului Local Giurgiu pe anul 2014. Consilierii locali s-au reunit pentru aprobarea unei rectificari bugetare ce vizeaza achitarea tuturor datoriilor si facturilor restante aferente anului 2014.
“Marti, 23 decembrie, in conturile Primariei Giurgiu a intrat suma de 39 de miliarde de lei vechi, bani necesari acoperirii restantelor pe care le are municipalitatea”, a declarat primarul Nicolae Barbu.
Astfel, avand in vedere prevederile Hotararii Guvernului cu privire la alocarea unei sume din Fondul de Rezerva bugetara aflat la dispozitia Guvernului si prevazuta in bugetul de stat pe anul 2014, pentru unele unitati administrative-teritoriale a fost necesara si oportuna rectificarea bugetara, pe partea de venituri, prin diminuarea la unele capitole de venituri de proprietate, administrative si diverse cu suma de 3.805 mii lei si suplimentarea capitolului 11.02.06 cu aceeasi suma.
Proiectul de hotarare supus atentiei consilierilor pe ordinea de zi a fost aprobat in unanimitate, iar municipalitatea va inchide anul 2014 fara facturi restante.
Gim-ule, cand ai scris ZERO,
Pe cuvantu-mi de „hetero”
M-am gandit la…japonezi !
In „Al Doilea”. Ma crezi ?
Hm! Articolul explica
In cuprins, cum ca de frica
Sa nu-l muste saracia,
Barbu-achita datoria…
Parca simt o usurare…
Urbea nu mai e datoare…
Ca ne-a dat Guvernul noua,
Miliarde 39…
…Nicu-si canta bucuria :
– „NOI NE FACEM DATORIA”…
Ţarul Lucescu şi preşedintele Iohannis
–un punct de vedere
Concluzia lui Mircea Lucescu de după discursul de învestitură al lui Klaus Iohannis reprezintă chintesenţa prejudecăţilor arhaice din lumea sportului şi în general din societatea românească în privinţa rolului pe care ar trebui să-l joace noul Vodă înscăunat la Cotroceni.
Lucescu este dezamăgit de faptul că noul preşedinte al României n-a vorbit despre sport în acel moment în care se adresa pentru prima oară Parlamentului şi naţiunii din noua postură de preşedinte al ţării. Şi că ăsta ar fi un semn că „sportul nu va fi o prioritate”. Ţi-l imaginezi pe Obama în discursul inaugural al mandatului său la Casa Albă făcând referiri la Milwaukee Bucks, naţionala lui Klinsmann sau fetele Marthei Karoly? După strategiile de securitate în Europa şi reducerea şomajului în State, să vorbească despre viziunea de dezvoltare a NBA sau a gimnasticii? Pentru că asta înţelege Mircea Lucescu prin sport: Dinamo, tir, Petrolul, echipa lu’ Belu, handbalistele lui Tadici, Steaua lu’ nea Gigi, Halep…
Acesta este pur şi simpluentertainment. Aşa este catalogat şi de Uniunea Europeană. Ceea ce numim în mod curent sport este de fapt o industrie a entertainmentului în care profesionişti cu salarii ameţitoare performează într-o arenă pentru distrarea mulţimilor. Sunt gladiatorii vremurilor moderne. Nici măcar palida idee a promovării mişcării pentru sănătate nu mai stă în picioare pentru că ştie şi nea Mircea cam ce pastiluţe circulă prin „lumea sportului”.
Revenind la discursul lui Iohannis, probabil că lui Lucescu, cel care s-a bătut cu fiul preşedintelui României pe când el era la Dinamo şi beizadeaua era la Steaua, nu mai poate înţelege la 69 de ani că s-a dus vremea ţarilor care fac stadioane şi echipe care să obţină Cupa Campionilor Europeni. România este o republică maxim semiprezidenţială, în care rolul preşedintelui este clar delimitat. Nea Mircea, s-a cam dus şi vremea ultimului preşedinte-jucător.
Sportul înseamnă mişcarea făcută în şcoli şi prin parcuri. Deja juniorii cluburilor profesioniste reprezintă altceva, ucenici ai unor companii în care câţiva norocoşi ajung să câştige salarii fabuloase. Asta nu înseeamnă sport, ci încercarea de a găsi un drum bănos în viaţă. Sportul înseamnă o componentă în strategia Ministerului Educaţiei privind programa şcolară sau a primăriilor care pot crea facilităţi pentru practicarea mişcării de întreţinere de către cei săraci.
Preşedintele Ucrainei nu va ţine niciodată un discurs despre brazilienii de la Doneţk. Ci despre ruşii de la Doneţk. Partea cu „sportul” şi brazilienii la Doneţk este industrie de entertainment în care sute de mii de fani sunt distraţi de nişte băieţi veniţi de pe Copacabana şi, la un moment dat, un nabab local încasează nişte zeci de milioane de euro pe un Fernandinho, pe un Willian sau pe un Mktarian.
Cred că vom avea un preşedinte care va încuraja ideea de sport pentru oamenii simpli prin tenisul pe care-l practică în timpul liber. Preşedintele este un personaj inspiraţional şi nu un executiv. Şi mai mult ca sigur nu vom mai avea un preşedinte care să bea la bodegă cu patronul unei echipe româneşti după ce aceasta tocmai a eliminat o altă echipă românească din cupele europene.