Am evitat sa spunem dorinte, sa nu se interpreteze… nepotrivit cu varsta… Saptamana trecuta, la sedinta in care a fost ales presedintele pensionarilor pentru municipiu, decanii de varsta ai PSD-ului, pe langa faptul ca au devenit nostalgici dupa vremurile cand mergeau cu bicicletele la fabrici si uzine si construiau cu sarg profilul omului nou, au avut si… dorinte.
Minore, este adevarat, dupa pardalnicul de buget de criza cu care se confrunta tara si… patronii de firme cu frica de Dumnezeu.
Asa se face ca un pensionar a avut o cerere putin bizara – dar, cat se poate de bine argumentata. El a venit cu rugamintea ca cineva, un om de bine, sa “daruiasca masa” de la Asociatia Clubul Pensionarilor din Judetul Giurgiu, cu… un frigider. S-a produs putina rumoare in sala, insa seful Clubului a argumentat cererea:
“Domnilor, pensionarii nostri, in pauza dintre o linie si un mart, pentru a prinde forte proaspete (?!) mai infuleca cate un sendvisel. Ei bine, sendviselul asta, tinut in buzunar se incalzeste si exista posibilitatea unei toxiinfectii alimentare… Daca insa vom avea un… frigideras, se schimba calimera… In felul acesta, pe langa protectia sociala, facem si preventie sanitara la noi la Club. Asa ca se merita un… frigideras…”.
Sigur ca s-a gasit un bun samaritean, catre care se indrepta (mai mult direct decat indirect) cererea, care a zambit si a promis ca pana vor navali caldurile se va rezolva si cu aparatul de racit sendvisulete…
Pe langa aceasta, hai sa-i zicem doleanta, rezolvata, unul dintre bossii pensionarilor a avut si o idee interesanta, prin care sa rezolve doua probleme dintr-un foc: sa se faca “excursii de socializare” in mediul rural… In felul acesta, “delegatia” de la centru va petrece cateva ore la aer curat, nepoluat, se socializeaza cu… omologii de la tara, se viziteaza acareturile cu animale domestice si, in plus, este si o actiune de misionarism social-democrat. Un mod placut de infratire a cetateanului de la oras, cu cel de la tara…
Chestiunea a ramas in suspans, pana la gasirea unui mod de transport agreat: sareta, caruta sau mijloc auto (mai scump, dar mai rapid)…
pe timpul domniei mele,prin moldova imi este prezentat un pensionar,il intreb omeneste cam ce ar vrea, mosu,ca vrea o pensie mai mare,ii dictez lui bobu,mosu,ca ar vrea o locuinta mai mare,ii dictez lui bobu,mosu ca ar mai vrea sa aiba patulu plin ca sa aiba ce sa dea la vite si la pasari,ii dictez lui bobu. in final ii zic,mosule mai vrei ceva? asta timid,zice,stiti tovarasul secretar general,babei mele nu i-am mai dat de 25 de ani o…ce mosule? ma scuzati tov secretar general,o PULA ca as vrea si io si baba sa ne mai aducem aminte de vremurile bune. ii zic lui bobu,sterge tot ce a vrut mosu si scrie O PULA.
Nu stiu daca actiunea intamplarii amuzante de care vorbiti dv.se petrece in cladirea aflata pe coltul din dreapta,la intrarea pe str.Stefan cel Mare,unde am vazut ultima data cand am venit prin Giurgiu ca se afla un Club al Pensionarilor.Daca despre acea cladire este vorba,cei care sunt pensionari stiu ca acolo se afla pe vremuri o Librarie si reprezinta „un ciob”din fostul inel exterior al „Farfuriei”,alaturi de cladirea Meteor si Hotelul Victoria,fost Taranu.Libraria era locul in care intram deseori in drumurile de la scoala,ma atragea mirosul specific de librarie,de tusuri si cerneluri,de carti iesite proaspat de sub tipar.Cand in vitrina aparea anuntul”Au sosit manualele scolare”,a doua zi ma grabeam sa ajung printre primii la rand.Dupa ce cumparam manualele,ma asezam pe o banca din apropierea Turnului si le rasfoiam indelung.Era cea mai frumoasa zi din vacanta de vara…
Asa ca le transmit colegilor pensionari pe aceasta cale ca in viata mai exista si satisfactii spirituale ,nu numai materiale.