Echipa nationala de tineret a Romaniei (Under 21) va juca la Giurgiu, pe stadionul „Marin Anastasovici”, meciul cu echipa similara a Germaniei, din preliminariile Campionatului European. Meciul se va disputa in data de 19 noiembrie, cu incepere de la ora 19:00, iar biletele sunt deja puse in vanzare.
Va fi primul meci oficial al Nationalei U21 gazduit de arena giurgiuveana, iar impatimitii de fotbal spera ca pe aceasta arena sa se dispute si meciurile Nationalei de fotbal a Romaniei.
Nu am de lucru si-i propun lu’ ala micu’, hai ma la meci, ca nu mai fusesem de vreo treij’de ani, tinand cont si de faptul ca poate atmosfera din tribuna o sa-l faca sa indrageasca sportu rege, cica. Ne-mbracam rapid, ala micu o daduse in damblageala de emotie, luam un taxi ca incepuse meciu si ajungem la stadion. Ma lasa ala cu taxiu la intrarea veche, imi ureaza distractie placuta iar eu il injur printre dinti ca-mi luase 7 lei pe km. Intram si dam de cativa locali din politie. Nuuuu nene, se intra pe cealalta poarta, aveti ceva de mers, zise unu din aia. Il car pe pusti dupa mine in mars fortat si ajungem la poarta cu pricina. Acolo, bezna, doar trei-patru pinguini locali si unu de-i scria „steward” pe piept. Pe-aici se intra, intreb. Da, zice unu, da daca aveti bilet. Nu am bilet, de unde iau? De la casa, raspunde pinguinu. Pai si casa unde e? Aici e? Pai, dati-mi bilet, atunci. Pai s-anchis casa. Ptiu, drace! Am nimerit la intrarea cu prosti. Pai si eu l-am tarat degeaba pe asta micu? Pingunii ridica din umeri. Niste prosti, exclam printre dinti! Hai ma sa mergem, ca mai ai de facut tema la biologie, si-l iau de mana pe fiu-meu care incepuse deja sa se smiorcaie. Dupa ce merg vreo cinspe metri, ma striga un pinguin. Domnu, domnu… Hai ma, ca ne lasa astia sa intram. Ne intoarcem vreo cinci metri, dupa care altu ne striga: Nu mai… Pinguinii se transformasera deja in babuini. Facem din nou stranga-mprejur si ne continuam drumu spre casa. Probabil daca le strecuram niste maruntis, ne-ar fi lasat sa intram. Da babuinilor le trebuie banane. De-aia nici nu le-am dat nimic. Am mers acasa si am vazut restul meciului la tv.
Cu intarziere ,dar cu multa simpatie am citit comentariul de mai sus,prilej de aduceri aminte de pe vremea cand in Giurgiu era un singur stadion de fotbal „Dunarea” ,unde am vazut numeroase meciuri in urma cu zeci de ani.Neavand un parinte pasionat de fotbal care sa ma duca la meci,ma descurcam de unul singur.Intr-un timp controlul biletelor se facea la intrarea pe Podul Bizetz.Atunci ocheam un nene cu bucicleta,intram cu el in vorba si-i propuneam sa ma dau drept baiatul lui si sa-i tin bicicleta de coarne pe timpul cat arata biletul la control.Asa am vazut zeci de meciuri si n-am fost niciodata refuzat.
De atunci imi aduc aminte de Marin Anastasovici(un timp a locuit pe str.Videle),de fotbalistul Bebe Nasturescu(avea un mare talent sa obtina fault prin caderi simulate)si de antrenorul Constantin Teasca(recomand cartea autobiografica „Ce rau v-am facut?”,Editura Junimea,Iasi,1976).