Pana acum, administratorii si presedintii asociatiilor de locatari au trait „dolce far niente”… Ce vrea sa ne spuna aceasta expresie, “il dolce far niente”? Este o expresie italieneasca populara prin secolul 19. Inseamna “a face dulcele nimic” – literal. Suna putin cam pretios in zilele noastre, dar semnifica acelasi lucru: sa nu faci nimic, lasand lucrurile sa se intample de la sine.
Cam asta s-a intamplat si cu sefii asociatiilor de locatari. Ei sunt potentialii profitori ai acestor vremuri. Cand au disparut locurile de munca, cand s-a inasprit viata, iar locatarului i-a fost jena sa treaca pe la casierie cu buzunarele fluturand… Beneficia si el de sistemul centralizat al agentului termic, al apei potabile. De platit, cate putin, cand se putea… Iar gusterii de la asociatii au speculat vremurile. Era momentul lor. La enspe scari de bloc cu mai mult de jumatate de rau platnici, era de facut o afacere. Mii de metri cubi de apa rece bagati pe gatul celor care dadeau din an in paste pe la asociatie, gigacalorii cat sa incalzesti un cartier, plus pierderi care practic nu existau, dar hartiile suportau orice.
Asa se face ca s-a ajuns in situatii care frizeaza paranormalul. La una dintre asociatiile mari ale orasului, aproape jumatate dintre scarile de bloc si-au efectuat lucrari de aductiune a apei potabile pe orizontala. Asociatia a trimis tabelele cu datoriile la apa ale acestor locatari la Apa Service, pentru esalonare. Paranormalul consta in faptul ca esalonarea asta trimisa de asociatie, acopera practic toata datoria asociatiei la apa rece catre Apa Service. Bizara situatie… Si este doar un aspect „minor” al modului in care „asociatii” de la asociatiile de locatari (presedinte, administrator si cenzor) stau pe pozitiile lor de zeci de ani, fara ca cineva sa-i clinteasca.
Acum, cand Primaria le-a impus sa inscrie in chitante contravaloarea fiecarui serviciu pe care-l plateste locatarul (apa rece, agent termic, gunoi, canal, energie electrica sau salariile lor), au sarit de funduri (si ce funduri… mari) in sus, ca Primaria le blocheaza activitatea. Care activitate? Ca nimeni nu misca un deget. Locatarii isi zugravesc singuri scarile, isi repara usile, isi inlocuiesc ventilele defecte la subsoluri, isi cheama si isi platesc vidanjele…
Sigur ca trebuie ca fiecare sa plateasca ce a consumat. Doar ce a consumat. Sigur ca trebuie sa invatam ca ceea ce am consumat trebuie sa platim. Insa trebuie sa stim si ce platim. Chiar daca este o restanta de cativa ani…
Dar „asociatii” isi simt pamantul fugindu-le de sub picioare… Odata cu descentralizarea serviciilor, rolul lor devine insignifiant, salariul lor se micsoreaza considerabil, iar spectrul somajului ii pandeste de dupa coltul blocului… Dar nu ei sunt de compatimit, ci miile de locatari care au platit (atat cat au platit), fara sa stie ce…
administratorii de bloc au fost capusile dintre locatari si furnizorii de servicii. sefi peste n blocuri,au rulat ,daca nu i-au delapidat,banii bunilor platnici si i-au incarcat pe rau platnici cu sume impresionante,ca daca tot nu plateau…majoritatea cu studii modeste dar priceputi la rulat banul asociatiei in scop propriu. unii s-au facut oameni si vorbesc in cunostinta de cauza. cind au inceput sa apara asociatile de proprietari de scara,contorizare individuala la apa,eliminat cheltuielile comune umflate grosolan,au inceput sa cam ramina fara obiectul muncii. solutia eliminarii acestor capuse? asociatii individuale de scara si contracte individuale direct cu furnizorii de servicii ca avem calculatoare si programe de tinut evidenta fara administratorii capuse,multi mosteniti de pe timpul lui ceasca.