Mă întreabă unii, pe rețelele de socializare, dacă am căderea să vorbesc despre fotbalul județean.
Le răspund simplu, cu fruntea sus: mi-am dedicat 41 de ani din viață fotbalului din acest județ! Când vorbesc despre fotbalul giurgiuvean, nu o fac din tribună, ci din interiorul acestui fenomen.
Sunt 41 de ani de activitate în cadrul Comisiei Județene de Arbitri Giurgiu. Am arbitrat atât în fotbalul județean, cât și la nivel național. Am fost observator județean și am ocupat funcția de vicepreședinte al CJA în două mandate. Sunt licențiat în sport, cu specializarea fotbal, și am absolvit școala de antrenori de fotbal.
Am alergat pe toate terenurile din județ, prin ploaie, noroi, frig și arșiță. Am fost acolo, în mijlocul fotbalului, și mă număr printre cei care au contribuit la menținerea lui în viață, în timp ce alții doar îl comentau.
Astăzi, pe rețelele de socializare, mulți își exprimă opiniile despre fotbalul județean ascunși în spatele unor conturi false, fără să-și asume ceea ce spun. Unii vorbesc despre un fenomen pe care nu l-au practicat și nu l-au cunoscut cu adevărat. Nu au simțit presiunea celor 90 de minute petrecute pe teren și nici nu cunosc fotbalul din interior.
Eu vorbesc din experiență: din vestiar, de pe teren, din comisie și din ședințele în care se discută și se decide soarta fotbalului giurgiuvean.
Toți acești ani de activitate și experiență îmi dau dreptul să vorbesc despre fotbalul județului Giurgiu, despre ceea ce se întâmplă bine, dar și despre ceea ce nu funcționează. Am dreptul să-mi exprim opiniile despre echipe, arbitri, copii și, mai ales, despre viitorul acestui sport.
Nu sunt un simplu chibiț și nu vorbesc de pe margine sau din tribune. Vorbesc cu propriile cuvinte, bazându-mă pe experiența acumulată în teren și în interiorul fotbalului județean.
Fotbalul giurgiuvean nu are nevoie doar de „vorbitori de pe Facebook”. Are nevoie de oameni cu experiență, responsabilitate și demnitate, de oameni care cunosc acest fenomen și care au contribuit, de-a lungul timpului, la dezvoltarea lui.
Am arbitrat și înainte de Revoluție, pe vremea când echipele strângeau baremul de arbitraj în pălărie, de la spectatori. Am cunoscut echipe care respectau fotbalul, adversarii și competiția. Echipe care intrau pe teren pentru a juca fotbal, nu pentru a abandona lupta și a se retrage din competiție.
Din păcate, astăzi există oameni implicați în fotbalul județean care par să-și fi pierdut respectul pentru acest sport. Iar acest lucru este poate mai grav decât orice înfrângere de pe teren.
Eu am 41 de ani de fotbal giurgiuvean în spate!
Voi ce aveți?
Material realizat de Costel Spînu
