Cum reuseste paracetamolul sa calmeze durerea?

Felul în care actioneaza celebrul analgezic paracetamol, utilizat de peste 50 de ani în Franta, a fost descifrat recent de cercetatorii britanici si suedezi.
Cum reuseste paracetamolul sa calmeze durerea? La peste 50 de ani de la lansarea lui pe piata, un prim raspuns la aceasta întrebare a fost adus de cercetatorii britanici si suedezi, într-un articol publicat în revista Nature Communications, informeaza lefigaro.fr.

Cercetatorii de la King’s College din Londra si de la Universitatea din Lund (Suedia) au identificat un receptor major pentru aceasta substanta, situat în fibrele nervoase raspunzatoare pentru aparitia senzatiei de durere. „Aceste rezultate sunt coerente cu tot ceea ce stiam deja despre felul în care actioneaza paracetamolul”, a declarat Claude Dubray, specialist la Centrul de investigatii clinice din cadrul INSERM din orasul Clermont-Ferrand.
Contrar aspirinei, marele lui concurent extras din scoarta de salcie si de plop, paracetamolul este un produs pur al industriei chimice germane de la sfârsitul secolului al XIX-lea. Virtutile sale antalgice si antipiretice (împotriva febrei) au fost demonstrate de chimistul german Karl Mörner înca din 1889, dar, banuit de grave efecte indezirabile, acest medicament a fost destul de repede uitat.

Abia în 1948 chimistii americani Bernard Brodie si Julius Axelrod l-au redescoperit si i-au redat inocenta. De atunci, paracetamolul s-a bucurat de un succes rasunator. În Franta, unde este comercializat din 1957, paracetamolul este cel mai vândut medicament, depasind cu mult aspirina. Cu toate acestea, pâna în prezent, nimeni nu a putut sa identifice mecanismul aflat la originea proprietatilor sale analgezice.

O serie de teste i-au convins pe autorii studiului ca protetina TRPA1, activata de diverse semnale dureroase precum caldura, presiunea sau prezenta anumitor substante chimice, ar putea fi o tinta buna pentru paracetamol. Ei au constatat mai întâi faptul ca sensibilitatea la caldura radiata de o placa fierbinte ar putea fi reduse, în testele pe soareci, prin injectarea de paracetamol. Acest produs ramâne însa fara efect în cazul animalelor lipsite pe cale genetica de proteina TRPA1.

Cercetatorii au descoperit apoi ca nu paracetamolul, ci un produs rezultat din transformarea acestuia în organism, era capabil sa se lipeasca si sa activeze receptorul TRPA1 la soareci, dar si la om. În final, ei au constatat ca acest fenomen se produce doar în maduva spinarii, acolo unde se afla capatul fibrelor nervoase asociate cu sensibilitatea senzoriala, fapt ce concorda cu informatiile cunoscute de mult timp, potrivit carora acest analgezic ramâne fara efect atunci când este injectat local. Localizarea particulara a actiunii sale explica totodata felul în care paracetamolul poate avea un efect antalgic prin activarea unui receptor implicat în sensibilitatea la durere.

Daca se confirma faptul ca proteina TRPA1 este principalul responsabil pentru efectele paracetamolului, inclusiv la om, noi analgezice care vor tinti acest receptor ar putea fi fabricate si fara efectele toxice pe care paracetamolul le are asupra ficatului. Într-adevar, paracetamolul este inofensiv daca este luat într-o cantitate mai mica de un gram la fiecare sase ore, dar accidente (hepatite acute) se pot produce daca aceasta doza este depasita, mai ales la persoanele care au consumat alcool.

Autorii studiului au început deja sa exploreze aceasta posibilitate, plecând de la constatarea ca anumite substante obtinute din canabis pot sa calmeze si ele durerea. Ei chiar au demonstrat într-un studiu ca unul dintre aceste produse, care nu actioneaza asupra receptorilor tipici din creier pentru acest drog, poate sa actioneze direct asupra proteinei TRPA1. Injectarea sa în maduva spinarii, la soareci, a redus, ca si paracetamolul, sensibilitatea acestor animale fata de arsuri. În Canada, canabisul este deja utilizat terapeutic pentru a calma anumite dureri.