Nu se știe (încă) ce a fumat edilul-șef, ce schismă s-a produs în interiorul său sau ce revelație administrativă l-a lovit subit, dar, în ultima săptămână, acesta a avut două postări bizare, care i-au băgat serios în ceață pe giurgiuveni.
În prima postare, din senin, l-a apucat grija de oraș și de locuitori. Și dă-i, și luptă! Marele apărător al giurgiuvenilor s-a trezit preocupat de soarta celor care ar putea păți ceva din cauza balcoanelor închise, deși știa foarte bine că ministrul Dezvoltării urma să reglementeze tărășenia în câteva zile. Dar, deh, Anghelescu trebuia să se bage în seamă. Nu putea lăsa o asemenea ocazie să treacă nefolosită. Când administrația nu produce nimic, măcar Facebook-ul să compenseze…
Când credeam că a fost doar un puseu de grandomanie și că lucrurile se vor întoarce la normalitatea lor administrativă, edilul-șef ne-a bulversat de-a binelea cu a doua postare. Una în care își laudă mărețele realizări (fără să le enumere, că doar nu era să strice misterul) și deplânge vremurile potrivnice, guvernul zgârcit și lipsa banilor pentru dezvoltarea orașului.
Cu alte cuvinte, el a făcut tot ce se putea face, numai că n-a fost lăsat. De cine? De vremuri, de guvern, de conjunctură, probabil și de Mercur retrograd. Numai administrația locală pare să nu aibă nicio vină.
„Știu foarte bine că suntem încă departe de ceea ce ar fi trebuit să fie orașul nostru drag”, spune primarul.
O declarație emoționantă, aproape lacrimogenă, venită din partea unui edil care, de-a lungul timpului, n-a pierdut prea multe ocazii să ocarască giurgiuvenii sau să-i îndemne să se mute unde-or vedea cu ochii.
„Giurgiu merită mai mult! Merită investiții, infrastructură modernă, servicii publice de calitate și șanse reale de dezvoltare”, mai spune edilul-șef, cu o nonșalanță dezarmantă, folosind sloganul de campanie al lui N. Barbu din 2012.
Așadar, după 14 ani, sloganul încă rezistă. Orașul, mai puțin.
În cazul în care a uitat ce a făcut în cei șase ani de mandat (se mai întâmplă, mai ales când realizările sunt atât de greu de identificat), îi reamintim primarului Anghelescu o serie de eșecuri administrative, cu rugămintea expresă de a publica, pentru reciprocitate, cu subiect și predicat, și mărețele realizări. Nu doar declarații despre cât de mult merită Giurgiu, ci și câteva exemple concrete. Eventual, unele care să poată fi văzute și pe teren, nu doar pe Facebook.
Să începem cu proiectele și promisiunile care au avut parte de o soartă ceva mai puțin glorioasă:
• Portul de mici ambarcațiuni, construit pe uscat, probabil pentru navigația terestră, o premieră europeană în materie de infrastructură portuară. În urma acestei performanțe, suntem în situația ingrată de a înapoia 8 milioane de euro (proiectul transfrontalier este în oglindă: 5 milioane euro Ruse, 3 milioane euro Giurgiu). Ce poate fi mai reprezentativ?
• Casa Tineretului, proiect cu fonduri UE, dar la care se lucrează de un an de zile pe bani din bugetul local. Important este că proiectul continuă să existe. Măcar în acte.
• Renunțarea la Centrul de agrement Cama (proiect câștigat – 5 milioane de euro, fonduri UE), pentru care s-au returnat circa 180.000 de euro, inclusiv pentru studii de fezabilitate. S-au făcut studii, s-au cheltuit bani, s-a renunțat. Un circuit administrativ aproape perfect – cheltuim ca să constatăm că nu mai facem.
• Renunțarea la Zona de agrement Veriga (proiect cu fonduri UE – 3 milioane de euro), proiect câștigat inițial, abandonat ulterior în speranța că va fi realizat prin PNRR. Speranța moare ultima. Proiectele, însă, a cazut…
• Grădinița Negru Vodă – după șase ani de mandat, se află în… starea inițială. O performanță greu de egalat: șase ani de administrație și un proiect care pare să fi refuzat să evolueze.
• Blocul pentru medici, construit prin CNI, pentru care, în șase ani de mandat, nu s-au găsit fonduri pentru utilități, fiind în final „dăruit” Consiliului Județean. Practic, am construit blocul, dar Primăria a uitat că oamenii au nevoie și de apă, curent și alte asemenea… extravaganțe moderne.
• Bazinul de înot didactic – oferit Consiliului Județean pentru finalizare. Încă un proiect la care administrația locală a ajuns la concluzia că altcineva s-ar putea descurca mai bine.
• Campusul Dual – este de notorietate îndărătnicia cu care a fost întârziat votul pentru acest proiect, ceea ce a dus la pierderea lui. Se pare că administrația locală Giurgiu ține oportunitățile pe hol… până pleacă.
• Trotuarele din zona Rudari au stâlpii de electricitate exact pe mijloc. Probabil o nouă viziune urbanistică, pentru testarea abilităților de slalom ale locuitorilor.
• Asfaltul în zona Rudari nu a fost așternut nici în ziua de azi, deși a fost o promisiune certă în cele două campanii electorale. Am spus… promisiune certă, nu asfalt.
• Bungalourile de pe malul Dunării – nu se mai aude nimic despre ele, deși au fost promise în campanie, iar primarul spunea pe la televiziuni că sunt deja vândute către beneficiari. Pesemne că s-au vândut atât de bine încât au dispărut și din peisaj.
• Perdeaua verde din jurul orașului s-a uscat și ea în acești șase ani, la fel ca pădurea urbană de pe malul canalului Cama.
• Apropo de canalul Cama, Primăria are de dat o căruță de bani către IELIF pentru demolarea digului. Altă surpriză, altă cheltuială, altă notă de plată.
• Parcurile orașului, locurile de joacă, trotuarele – toate sunt varză, arată ca niște locuri virane. Dar, probabil, trebuie privite prin prisma acelei infrastructuri moderne despre care vorbește primarul.
• Asfaltările realizate din fonduri europene pe Bălănoaiei și Sloboziei s-au lăsat și s-au decopertat în primele luni de folosință. O performanță remarcabilă.
Sigur că există și realizări. Nu suntem absurzi și nici nu vrem să-i stricăm primarului buna dispoziție.
Avem, de exemplu, asfaltările prin cartiere, făcute prin programul Anghel Saligny, cu costuri pe măsură, bineînțeles, și cu 20% cofinanțare. Sunt lucrări care pot fi trecute la capitolul realizări, fără discuție. Doar că apare o mică problemă de logică administrativă: primarul se plânge că Primăria nu are bani, dar găsește resurse pentru cofinanțări și proiecte care implică angajamente financiare consistente.
Și ajungem la capitolul pe care edilul-șef l-a trecut elegant sub tăcere: datoriile.
În șase ani de mandat(e), Primăria a ajuns să rostogolească și să acumuleze o datorie imensă, de circa 24 de milioane de EURO, despre care am scris aici:
https://opiniagiurgiu.ro/halloween-la-primaria-giurgiu-anghelescu-magicianul-datoriilor-a-scos-fantomele-din-contabilitate/
Așadar, avem un oraș care merită mai mult, un primar care spune că a făcut multe, dar nu le enumeră, proiecte începute și abandonate, investiții care au rămas la stadiul de promisiune și o datorie de aproximativ 24 de milioane de euro.
Dar, avem postări și declarații solemne despre viitorul orașului. Avem și un edil care pare să fi descoperit, după șase ani, că Giurgiu ar trebui să arate altfel.
Păi, domnule Anghelescu, cine trebuia să-l facă să arate altfel?
Că, dacă tot vorbim despre ce merită Giurgiu, poate ar fi momentul să vorbim și despre ce a primit efectiv în acești șase ani.
Nu de alta, dar între orașul din postările primarului și orașul de pe teren pare să existe o diferență considerabilă. Iar diferența asta nu se acoperă cu sloganuri, oricât de frumos ar suna ele.
La mulți ani în fruntea obștii, domnule primar! Să vă țină inspirația la postări, că la proiecte și rezultate încă mai avem de așteptat.
Iadu Michiduță
