In ziua de 14 decembrie, Scoala Generala nr. 4 „Mihai Eminescu” a sarbatorit 50 de ani de existenta, iar la eveniment au fost invitate si oficialitatile orasului.
Actiunea aniversara a inceput la sediul scolii, unde primarul Nicolae Barbu, viceprimarul Alexandru Vladu si administratorul public Emil Vuca, alaturi de cadrele didactice, elevi si ceilalti invitati, au asistat la dezvelirea unei placi omagiale, dupa care a avut loc o slujba de sfintire a scolii. Dupa ce s-au vizitat cateva sali de clasa, primarul Nicolae Barbu a felicitat conducerea scolii pentru calitatea actului educational din aceasta unitate scolara.
Evenimentul a continuat apoi la sediul Ateneului „Nicolae Balanescu”, unde a fost lansata monografia scolii, publicatie aparuta cu sprijinul municipalitatii. Actiunea de lansare s-a desfasurat in prezenta fostilor si actualilor profesori si a fost urmata de un spectacol artistic sustinut de elevii acestei unitati de invatamant.
Intr-adevar,cladirea scolii era de mici dimensiuni,dar probabil,la inceput a avut o alta destinatie.Prima incapere pe stanga era cancelaria si in continuare patru sali de clasa ,doua pe stanga si doua pe dreapta.Langa scoala ,spre piata era o clinica madicala.Clasa din care am facut parte avea o compunere pestrita ,ca sa nu zic cosmopolita,adica in afara de romani mai erau si alte etnii.
Am avut un coleg din cartierul Smarda,odata a venit la scoala fara matricola si diriginta l-a trimis acasa sa vina cu parintii.N-a trecut prea mult timp si in clasa a intrat o femeie mica de statura,cu fusta creata si viu colorata,care s-a indreptat spre catedra unde se afla diriginta si a luat-o la intrebari de ce i-a trimis copilul acasa.Vorbea tare si repede ,nu intelegeam tot ce spune,dar pronunta des cuvantul „matrocola”,ceea ce ne-a facut sa „murim ” de ras.Atras de harmalaie,directorul scolii a aparut in dreptul usii,moment in care femeia a tacut brusc si a iesit repede din clasa.Colegul in cauza a suferit mult in urma incidentului,mi-a spus odata ca vrea sa termine cu bine scoala,sa ajunga ceva in viata si sa plece din Giurgiu.Peste ani am aflat ca ajunsese mecanic de locomotiva,ceea ce m-a bucurat mult.
Am avut si o colega de origine greaca,purta numele de familie Bulitis,tatal sau era „vaporean”si cand nu era plecat in cursa venea pe la scoala in uniforma.Ne adunam in curte in jurul lui si ascultam cu „gura cascata”fel si fel de intamplari marinaresti.Spre sfarsitul scolii,fata marinarului nu mai era prea incantata ca tatal venea mereu dupa ea,intre timp crescuse si ajunsese o domnisoara inalta si atragatoare.
In sfarsit,dintre „majoritari”,imi aduc aminte de o fata,Marin Elvira ,care facea naveta pe jos de la Remus.De fapt,era un grup de vreo trei baieti si doua fete,pe care uneori ii insoteam si eu pana la iesirea din oras,cam pana in locul unde s-a ridicat „Dunareana”.
Dar nu ma intorceam acasa,ajungeam iar in centru si intram in locul preferat,”Libraria” situata pe coltul din dreapta,la intrarea pe str.Stefan cel Mare.Ma atragea mirosul specific de librarie,de tusuri si cerneluri,de carti iesite proaspat de sub tipar.Aceasta cladire este si in prezent,adaposteste un Club al Pensionarilor si face parte dintre cladirile ramase nedemolate,aflate pe fostul inel exterior al „Farfuriei”,alaturi de hotelul VICTORIA si cladirea METEOR…
Revin cu cateva amintiri despre profesorii pe care i-am avut la Scoala de 7 ani,nr.4,Giurgiu,aflata pe str.N.Gogol,nr.8,in perioada 1957-1960,respectiv clasele V-VII.
Directorul scolii,Dl.Mihail Stefanescu,a carui semnatura in clar o am pe diplome,avea o statura atat de impunatoare,incat,cand aparea in dreptul usii de la clasa,inghetam de frica,fiindca la vremea respectiva,elevii mai neastamparati puteau fi mangaiati cu o scatoalca zdravana dupa ceafa.
Profesoara de Lb.Romana era Dna.Cochinescu,o adevarata lady,venea imbracata in tinute specifice perioadei interbelice,cu palarii mari,prinse in agrafe cu pietre pretioase.Din nefericire,cand eram in clasa a VI-a,a trecut in nefiinta,in ziua inmormantarii toate scolile din Giurgiu au fost inchise si toti profesorii si elevii din oras i-au adus un ultim omagiu.
Dna. Adelina Ionescu,profesoara de matematica,mi-a insuflat dragostea pentru cea mai exacta stiinta,locuia pe str.Garii,uneori ma chema la dansa acasa,rezolvam probleme din Gazeta Matematica si ma pregateam pentru olimpiade.
La Chimie,l-am avut profesor pe dl.Ticu Radoslav,care ne-a facut cunostinta cu Mendeleev si ne- a lamurit cum actioneaza electronii …”vagabonzi”.
In casa a VI-a,am avut diriginta pe profesoara de Stiinte ale Naturii,dna.Viorica(?)Iatan,care cand ne intorceam din vacanta de vara,ne lua la inttrebari cum stam cu ierbarul si cu insectarul.
La Geografie,dna.Maria Stanculescu ne-a fost si diriginta in clasa a VII-a,de aceea carnetul de note este plin de semnatura dansei,in clar si caligrafica.
Nu in ultimul rand,imi aduc aminte de imaginea luminoasa si plina de bunatate a profesoarei de Lb.Franceza,Dra.Maria(Meri)Brates,venita direct de pe bancile facultatii.Am avut bucuria s-o reintalnesc la Liceul „Ion Maiorescu”,in clasa a IX-a D si in calitate de diriginta,stiu ca a avut retineri cand a auzit ca vreau sa ma transfer la Liceul Militar din Breaza.
Dar nu-mi pare rau pentru ceea ce am facut,de atunci am inceput o cariera militara de succes,care s-a incheiat in urma cu cativa ani,in Academia Militara din Bucuresti,unde am fost „dascal”timp de 21 de ani si de unde am iesit la pensie din functia de sef de catedra si cu gradul de comandor.
Am participat si eu la acest eveniment,in calitate de fost elev al Scolii de 7 ani nr.4,promotia 1960,deci in cladirea veche,am pus la dispozitia dlui prof.Dumitrescu Gheorghe copii de pe diplome si carnetul de note din clasa a VII-a,anul scolar 1959-1960.
Studiile efectuate dupa absolvire scolii de 7 clase precum si cariera profesionala sunt trecute in Monografie.
Anton Gheorghe,comandor de aviatie in rezerva
citeva amintiri: scoala nr 4 era o cladire mica si prapadita,era scoala tiganilor de pe smirda,grivitei. era pe o gropa asezata unde mai era si o sifonarie. dat fiind conditiile precare de invatamint,a fost construit actuala cladire,cred ca prin 1963 sau 1964. in anii aia,scolile de elita erau nr 6 unde se afla acum renel si nr 7,vechea cladire,scoala nr 4,cum am zis,era a tiganilor din cartier. cum au zburat anii…acum sc nr 4 este de elita,eu zic ca e mai degraba ptr vip-uri din politie,vama…aia de linga politia municipala a fost si ramine de elita. bine,parerile sunt impartite,eu doar am vrut sa va fac cunoscut sc nr 4 mai de acum 50 ani.